Caută sensul visului tău printre 150 simboluri dintr-o carte din 1901
Natură
Urcarea unui munte pe un drum plăcut și verde sugerează că te ridici rapid spre succes și recunoaștere. O urcare accidentată în care nu ajungi în vârf avertizează asupra unor eșecuri care totuși merită depășite.
Muntele se împarte după partea din pantă unde te aflai. În timpul urcușului este vorba de o vreme în care puterea pusă la treabă nu se vede încă în rezultat, iar starea pe vârf a însemnat mai puțin sosirea și mai mult faptul că mai sus nu se poate. Poteca la vale este ducerea la capăt a unui lucru încheiat, dar a fost citită ca porțiunea unde piciorul alunecă mai ușor decât la urcare. Muntele privit doar de departe este o țintă nepornită, iar muntele în care te rătăcești o stare în care nu direcția lipsește, ci calea. A privi de jos cum urcă altcineva a fost citit ca o vreme în care comparația vine prima. La munte nu se întreabă înălțimea, ci partea din pantă unde te afli acum. Înălțimea s-a statornicit în multe limbi ca chip al poziției și al izbânzii, iar muntele este pilda cea mai limpede. După trezire se poate privi dacă puterea se duce pe urcuș sau pe coborâș.
Același semn se citește altfel de la om la om. Câinele nu poate însemna același lucru pentru cine a crescut cu frică de câini și pentru cine a crescut cu un câine alături. De aceea, înaintea tălmăcirii din dicționar vine ceea ce a apucat să se petreacă între tine și acel semn. Urmează simțirea. După câteva zile firul se destramă de obicei și rămâne doar dacă a fost frică sau liniște, grabă sau părere de rău. Faptul că la șarpe a fost teamă sau calm spune mai mult decât șarpele însuși. Și fiindcă visul se destramă repede în câteva minute după trezire, chiar și un singur rând scris imediat ce deschizi ochii schimbă simțitor ce rămâne. Nu este nevoie să te chinui să pui scena în ordine; ajung cuvintele care îți vin și starea. Nici la folosirea acestui dicționar nu merită citită o intrare răzleț, ci așezată alături de simțirea rămasă, ca să vezi dacă se potrivesc. Dacă au apărut mai multe semne, este mai bine să deschizi câteva deodată și să cauți tonul comun. Dacă nu se potrivește, pur și simplu nu se potrivește.
Dacă același coșmar se repetă săptămâni la rând, dacă trupul rămâne des nemișcat la adormire sau la trezire, ori dacă noaptea se rupe de multe ori și zilele sunt din pricina asta mereu grele, acesta nu este un lucru de dezlegat prin tălmăcirea viselor. Asta nu înseamnă că este ceva înspăimântător, ci că nu este genul de lucru căruia i se face bine căutând un semn. Dacă o asemenea stare ține luni de zile, merită vorbit o dată cu un specialist care se ocupă de somn. Se poate întreba și atunci când nu este vorba de ceva mare. Acest dicționar este o lectură de divertisment, nu o consiliere. Nicio intrare de aici nu spune nimic despre starea trupului sau a firii.
Această listă vine din lucrarea lui Gustavus Hindman Miller, Ten Thousand Dreams Interpreted, apărută în Statele Unite în 1901. Are formă de dicționar: semnele sunt așezate ca intrări, fiecare cu o tălmăcire scurtă, iar fiindcă drepturile de autor au expirat, materialul este astăzi de domeniu public și poate fi văzut de oricine. Scheletul tălmăcirilor de aici vine din acea carte, iar în românește au fost rescrise doar frazele. Despre viața lui Miller sunt puține date verificate, așa că nu au fost trecute aici — sigur este că această listă este însemnarea unei epoci și a unei culturi. În Statele Unite de atunci, asemenea cărți de vise se vindeau larg ca tipărituri populare, iar aceasta era una dintre ele. De aceea tonul tălmăcirilor înclină des spre grijile oamenilor de atunci: gospodărie, negoț și treburi de căsătorie. Ținutul schimbă felul citirii: obiceiul coreean de a citi visul cu porc drept avuție sau de a socoti visul legat de venirea unui copil o categorie aparte lipsește cu totul din această listă. Nu este vorba cine are dreptate, ci de faptul că aceasta este o listă cu obârșie cunoscută.
Mai întreabă
Simbolism tradițional al viselor, sursă de domeniu public din 1901.