Caută sensul visului tău printre 150 simboluri dintr-o carte din 1901
Animale
Maimuța înseamnă pe cel care spune numai vorbe plăcute pentru folosul lui. Hrănirea ei și tovărășia cu ea au fost citite ca semn că inima s-a înclinat deja spre acele vorbe.
Se împarte după cum era maimuțăreală sau lingușire. Maimuța care îți face întocmai mișcările arată pe cel care îți copiază lucrul sau chiar un obicei al tău, iar maimuța care întinde mâna și se lipește a fost citită ca cel care te ridică în slăvi pentru folosul lui. Hrănirea ei este locul unde acele vorbe sunt deja primite, iar mai multe maimuțe gălăgioase, câmpul unde judecata se tulbură de la vorba multă din jur. Maimuța fugită din cușcă este chipul în care lucrul ținut strâns o ia razna, iar cea urcată pe umăr și de nedesprins, o legătură ajunsă greu de rupt. Maimuța seamănă cel mai mult cu omul, așa că a fost pusă din vechime lângă mișcarea urmată întocmai, fără să se priceapă înțelesul. De aceea s-a legat de vorba bine ticluită și de lauda fără temei. După trezire se poate privi ce anume urmăresc vorbele care te bucură acum.
Același semn se citește altfel de la om la om. Câinele nu poate însemna același lucru pentru cine a crescut cu frică de câini și pentru cine a crescut cu un câine alături. De aceea, înaintea tălmăcirii din dicționar vine ceea ce a apucat să se petreacă între tine și acel semn. Urmează simțirea. După câteva zile firul se destramă de obicei și rămâne doar dacă a fost frică sau liniște, grabă sau părere de rău. Faptul că la șarpe a fost teamă sau calm spune mai mult decât șarpele însuși. Și fiindcă visul se destramă repede în câteva minute după trezire, chiar și un singur rând scris imediat ce deschizi ochii schimbă simțitor ce rămâne. Nu este nevoie să te chinui să pui scena în ordine; ajung cuvintele care îți vin și starea. Nici la folosirea acestui dicționar nu merită citită o intrare răzleț, ci așezată alături de simțirea rămasă, ca să vezi dacă se potrivesc. Dacă au apărut mai multe semne, este mai bine să deschizi câteva deodată și să cauți tonul comun. Dacă nu se potrivește, pur și simplu nu se potrivește.
Dacă același coșmar se repetă săptămâni la rând, dacă trupul rămâne des nemișcat la adormire sau la trezire, ori dacă noaptea se rupe de multe ori și zilele sunt din pricina asta mereu grele, acesta nu este un lucru de dezlegat prin tălmăcirea viselor. Asta nu înseamnă că este ceva înspăimântător, ci că nu este genul de lucru căruia i se face bine căutând un semn. Dacă o asemenea stare ține luni de zile, merită vorbit o dată cu un specialist care se ocupă de somn. Se poate întreba și atunci când nu este vorba de ceva mare. Acest dicționar este o lectură de divertisment, nu o consiliere. Nicio intrare de aici nu spune nimic despre starea trupului sau a firii.
Această listă vine din lucrarea lui Gustavus Hindman Miller, Ten Thousand Dreams Interpreted, apărută în Statele Unite în 1901. Are formă de dicționar: semnele sunt așezate ca intrări, fiecare cu o tălmăcire scurtă, iar fiindcă drepturile de autor au expirat, materialul este astăzi de domeniu public și poate fi văzut de oricine. Scheletul tălmăcirilor de aici vine din acea carte, iar în românește au fost rescrise doar frazele. Despre viața lui Miller sunt puține date verificate, așa că nu au fost trecute aici — sigur este că această listă este însemnarea unei epoci și a unei culturi. În Statele Unite de atunci, asemenea cărți de vise se vindeau larg ca tipărituri populare, iar aceasta era una dintre ele. De aceea tonul tălmăcirilor înclină des spre grijile oamenilor de atunci: gospodărie, negoț și treburi de căsătorie. Ținutul schimbă felul citirii: obiceiul coreean de a citi visul cu porc drept avuție sau de a socoti visul legat de venirea unui copil o categorie aparte lipsește cu totul din această listă. Nu este vorba cine are dreptate, ci de faptul că aceasta este o listă cu obârșie cunoscută.
Mai întreabă
Simbolism tradițional al viselor, sursă de domeniu public din 1901.