Caută sensul visului tău printre 150 simboluri dintr-o carte din 1901
Corp și sine
Inima este în vis miezul simțirii. Apăsarea ca o strângere înseamnă un lucru rămas fără nod legat, iar bătaia puternică auzită a fost citită ca loc unde puterile se întorc.
Se desparte întâi după cum pieptul se strângea sau se auzea bătaia. Vechile cărți de vise puneau visul apăsat înăbușit de partea lucrului căruia nu i s-a putut lega nodul, iar visul cu bătaia puternică auzită, de partea locului unde puterile se întorc. Au stat aparte și visul în care se aude inima altcuiva, visul în care pieptul este ținut strâns cu palmele și visul în care nu se aude nimic și urechea se lipește ca să asculte. Inima unei vietăți văzute a fost pusă de partea trecerii peste un potrivnic prea greu. Inima este în trup locul care se mișcă fără oprire, nepăsător față de voia ta, așa că a fost tratată ca semn al miezului simțirii, asupra căruia voința nu poate nimic. Numirea pieptului drept sălaș al simțirii vine din același fir. Totuși acest vis nu a fost citit niciodată ca știre despre starea trupului, ci numai ca loc care răsfrânge greutatea din suflet. După trezire se poate aduce aminte ce anume stă acum pe piept.
Același semn se citește altfel de la om la om. Câinele nu poate însemna același lucru pentru cine a crescut cu frică de câini și pentru cine a crescut cu un câine alături. De aceea, înaintea tălmăcirii din dicționar vine ceea ce a apucat să se petreacă între tine și acel semn. Urmează simțirea. După câteva zile firul se destramă de obicei și rămâne doar dacă a fost frică sau liniște, grabă sau părere de rău. Faptul că la șarpe a fost teamă sau calm spune mai mult decât șarpele însuși. Și fiindcă visul se destramă repede în câteva minute după trezire, chiar și un singur rând scris imediat ce deschizi ochii schimbă simțitor ce rămâne. Nu este nevoie să te chinui să pui scena în ordine; ajung cuvintele care îți vin și starea. Nici la folosirea acestui dicționar nu merită citită o intrare răzleț, ci așezată alături de simțirea rămasă, ca să vezi dacă se potrivesc. Dacă au apărut mai multe semne, este mai bine să deschizi câteva deodată și să cauți tonul comun. Dacă nu se potrivește, pur și simplu nu se potrivește.
Dacă același coșmar se repetă săptămâni la rând, dacă trupul rămâne des nemișcat la adormire sau la trezire, ori dacă noaptea se rupe de multe ori și zilele sunt din pricina asta mereu grele, acesta nu este un lucru de dezlegat prin tălmăcirea viselor. Asta nu înseamnă că este ceva înspăimântător, ci că nu este genul de lucru căruia i se face bine căutând un semn. Dacă o asemenea stare ține luni de zile, merită vorbit o dată cu un specialist care se ocupă de somn. Se poate întreba și atunci când nu este vorba de ceva mare. Acest dicționar este o lectură de divertisment, nu o consiliere. Nicio intrare de aici nu spune nimic despre starea trupului sau a firii.
Această listă vine din lucrarea lui Gustavus Hindman Miller, Ten Thousand Dreams Interpreted, apărută în Statele Unite în 1901. Are formă de dicționar: semnele sunt așezate ca intrări, fiecare cu o tălmăcire scurtă, iar fiindcă drepturile de autor au expirat, materialul este astăzi de domeniu public și poate fi văzut de oricine. Scheletul tălmăcirilor de aici vine din acea carte, iar în românește au fost rescrise doar frazele. Despre viața lui Miller sunt puține date verificate, așa că nu au fost trecute aici — sigur este că această listă este însemnarea unei epoci și a unei culturi. În Statele Unite de atunci, asemenea cărți de vise se vindeau larg ca tipărituri populare, iar aceasta era una dintre ele. De aceea tonul tălmăcirilor înclină des spre grijile oamenilor de atunci: gospodărie, negoț și treburi de căsătorie. Ținutul schimbă felul citirii: obiceiul coreean de a citi visul cu porc drept avuție sau de a socoti visul legat de venirea unui copil o categorie aparte lipsește cu totul din această listă. Nu este vorba cine are dreptate, ci de faptul că aceasta este o listă cu obârșie cunoscută.
Mai întreabă
Simbolism tradițional al viselor, sursă de domeniu public din 1901.